2010-04-06T12:18:00.000-07:00

PESCUITUL LA RAPITORI

Bibanul are cateodata cam acelasi stil ca şi şalaul, dar un lucru foarte important il reprezinta adancimea de hranire. La biban sunt cateva aspecte care indica prezenta acestuia, mai usor de identificat decat la salau.

Cateva sfaturi utile pentru pescuitul bibanului:

■ atenţie la curenţii din apă, identificaţi zonele unde pot apărea curenţi: insule, canale, coturi etc.

■ urmăriţi culoarea apei în zonele în care aveţi prezentări

■ uitaţi-vă după vegetaţie, praguri sau structuri submerse

■ căutaţi să distingeţi pe mal zone care ar putea să creeze curenţi sau pârâie de apă; văi care se închid în apă, pârâiaşe care se scurg în apă, golfuri mici sau ţevi de aducţiune.

Cu siguranţă că în apropierea lor se formează curenţi sau structuri care pot adăposti bibani (câteodată serioşi)

■ tatonaţi fundul apei; dacă după ce aţi lansat jig-ul atinge fundul lacului într-o mişcare bruscă, încercaţi cu încredere

■ chiar dacă fundul apei este mâlos, nu vă pierdeţi răbdarea, treceţi la gramaje mai mici, 2-4 grame, şi încercaţi mai mult între ape sau în suprafaţa apei

■ folosiţi numărătoarea expusă mai sus de la şalău, dacă bibanul va raspunde între ape încercaţi să aduceţi twisterul în acea peliculă, în funcţie de adâncimea de hrănire

■ modul de mulinare trebuie alternat de la dinţi de ferăstrău la mulinare continuă, chiar dacă veţi utiliza gramaje mai mari

■ dacă vedeţi ca peştele răspunde pe mulinare continuă sau târâş, faceţi scurte pauze din mulinare. De multe ori, bibanul urmăreşte în cârduri twisterul, dar atacă numai dacă îl incitaţi cu stopuri scurte sau mulinări rapide

■ ţineţi cont de faptul că, de multe ori, bibanul îşi schimbă adâncimea de atac (hrănire).Dacă într-un loc prindeţi o serie de bibani iar după 10-15 minute nu aţi mai avut nicio prezentare, nu înseamnă neapărat că bibanii au plecat. De cele mai multe ori, e un semn ca s-au mutat mai spre suprafaţă. Schimbaţi greutatea jigului şi căutaţi-l mai la suprafaţă, de asemenea mulinând continuu

■ dacă pescuiţi pe fund şi nu aţi avut prezentare până în dreptul bărcii, aplicaţi aceeaşi tactică ca la pescuitul şalăului: faceţi o pauză de 2-3 secunde cu jig-ul aproape perpedincular pe suprafaţa apei, mişcând scurt din vârful băţului, urmat de o mulinare continuă către suprafaţa apei, mai rapidă. Vedeţi că bibanul, în astfel de cazuri, atacă foarte scurt şi foarte fin, nu are aceeaşi agresivitate ca şalăul, va fi foarte uşor să-l scăpaţi, aşa încât vă recomand să mulinaţi cât mai repede, fără să-i daţi ocazia să se zbată pentru a se elibera.

Dacă ar fi să rezum, vă măriţi şansele mari de a câştiga un concurs la biban având grijă la: adaptarea rapidă a modului în care este recuperată năluca, de la stilul dinţi de ferăstrău la mulinare continuă, precum şi folosirea unui echipament ultra light: vargă, momeli, jiguri şi fire cât mai fine pentru pescuitul la rapitori. Important: Folosiţi shad-uri sau grub uri, culori stridente sau naturale: portocaliu/roşu, motor oil, verde glitter, alb. Cârlige foarte subţiri şi foarte ascutiţe. Nu uitaţi beţele: la fir textil beţe medium/light (uşor flexibile), iar pentru monofilament băţ rigid (extra fast). Nu uitaţi de capetele vopsite în portocaliu sau roşu la jiguri.

2010-04-06T11:30:00.000-07:00

.

PESCUITUL LA CRAP

Interviu cu Bill Cottam - inițiator al dezvoltarii nadelor în pescuitul la crap

Cu Bill Cottam am făcut cunoștință în urmă cu opt ani, la începuturile AVP. Îi datorez mult pentru disponibilitatea și prietenia arătate. L-am văzut mai târziu la târgurile europene de crap, unde capta atenția publicului cu prezentări aparent simple în formă, dar substanțiale în conținut și mai ales ilustrate cu crapi uriași (țineți cont că nu-i ușor ca un pește să pară mare în mâinile unui pescar cu gabaritul lui Bill).
La Genk, în Belgia, am asistat cum o sală cu pescari de elită l-a aplaudat minute în șir pentru rezultatele impresionante, comunicate cu modestie. În loc să-și scoată în evidență nadele sau capturile, Bill relata placid cum își sparge boiliesurile uscate cu patentul. Diapozitiv după diapozitiv, însă, trofeele sărite de 30 de kilograme curgeau pe ecran, spre fascinația audienței.

În 2007, a acceptat invitația mea de a veni la prima ediție a târgului Expo Aventuri la Pescuit si Vanatoare, unde iarăși n-a dezvăluit rețete miraculoase, care prind singure pește, ci a vorbit mai ales despre ingredientele care fac legatura dintre o nadă bună și o captură mare - muncă, răbdare, perserverență și, desigur, noroc.

Interviul de față este un tribut adus lui Bill Cottam în dubla lui calitate de inițiator (prin Nutrabaits) al uneia dintre principalele direcții de dezvoltare a nadelor, în pescuitul la crap, și de modest vânător de recorduri. (V.P.)

Supermixuri pentru supercrapi!

Ce-și doresc pescarii de crap? Să prindă pește repede, mult și, dacă se poate, mare. Dar în special repede.

Nu vă temeți, n-o să înșir banalități tot articolul, ce vreau să spun este că din perspectiva asta nu e nicio diferență între cei mai înrăiți pescari de concurs și cei mai relaxați pescari de duminică.

Deși mijloacele lor de expresie, ca să zic așa, diferă enorm, după cum diferă și rezultatele, așteptările pe care le au de la un boilies sunt aceleași.
Eficiență rapidă.
Pescarii de concurs au găsit o soluție și prin acest articol aș vrea să pun soluția la dispoziția oricui: supermixurile. Nu vă gândiți la mixuri-minune, pentru că niciun mix nu va prinde pește în locul pescarului. Gândiți-vă la mixuri performante, dacă sunt folosite corect. Există rețete foarte eficiente în regim de viteză, pe care concursurile le-au perfecționat din necesitate, altfel cotizezi la succesul altora, și pe care oricine le poate prelua în pescuitul obișnuit. Aceste rețete combină două sau trei mixuri cu proprietăți diferite și rezultatul este un supermix.

LA PESCUIT SPORTIV